Marea în mai – o poveste pentru cei care știu să asculte liniștea Încă o zi de vacanță. Încă o dimineață în care deschid ochii și primul lucru pe care-l văd este lumina blândă care se strecoară prin perdele. Mă ridic încet, îmi torn o cafea aburindă și ies pe terasa care mi-a devenit, în ultimele zile, loc de ritual, de visare, de recunoștință. Terasa mea mare, cu vedere la mare 😁. Terasa mea primitoare, locul unde respir cu adevărat. Aici, în fața mea, se desfășoară marea — întinsă, turcoaz, liniștită. O mare care pare să doarmă cu ochii întredeschiși, mângâiată de o briză ușoară care aduce miros de sare, de soare și de început de vară. Marea în luna mai are ceva aparte. E altfel decât în orice altă lună. Nu e nici rece, nici sufocant de caldă. Doar puțin călduță, atât cât să țina turiștii la distanță - perfectă pentru mine. Marea în mai te întâmpină cu o liniște rară, o pace care pare să vină din alt timp, dintr-un colț de lume neatins încă de graba și gălăgia verii. Acum nu su...